Lichenul plan pilar

Lichenul plan pilar (LPP) este o afecțiune inflamatorie cronică ce duce la o formă de cădere permanentă a părului (alopecie cicatricială). Reprezintă forma foliculară a lichenului plan — o boală în care sistemul imunitar se îndreaptă împotriva foliculilor piloși, îi distruge și îi înlocuiește cu țesut cicatricial. Foliculii piloși distruși nu se mai regenerează, iar pierderea părului este definitivă.

LPP apare cel mai frecvent la femeile de vârstă medie, însă nu este exclus la bărbați sau la alte grupe de vârstă.

• Prevalență: LPP este o afecțiune rară, dar reprezintă aproximativ 43% din totalul alopeciilor cicatriciale primare
• Vârsta: Cel mai frecvent între 40 și 60 de ani
• Sex: Femeile sunt afectate de aproximativ 5 ori mai frecvent decât bărbații
• Etnie: Apare la toate grupurile etnice; nu există o predispoziție etnică clară

LPP se manifestă de obicei prin plăci de alopecie la nivelul scalpului care se extind progresiv.

• Eritem perifolicular: Roșeață în jurul foliculilor piloși la marginile plăcilor de alopecie
• Hiperkeratoză foliculară: Scuame mici, rugoase, care formează dopuri keratozice în jurul firelor de păr
• Simptome: Prurit, senzație de arsură, durere sau sensibilitate la nivelul zonelor afectate (tricodinie)
• Cicatrici: Zone netede, lucioase și palide, în care foliculii piloși au fost distruși definitiv — orificiile foliculare sunt absente
• Testul de tracțiune: Firele de păr de la marginile plăcilor active se smulg ușor

Se recunosc trei subtipuri clinice:

• LPP clasic: Plăci dispersate de alopecie cicatricială, predominant pe vertex și zona parietală a scalpului
• Alopecia fibrozantă frontală (AFF): Retracție progresivă, simetrică a liniei frontale de implantare a părului, insoțită adesea și de pierderea sprâncenelor; mai frecvent întâlnită la femei aflate la menopauză
• Sindromul Graham-Little-Piccardi-Lassueur: Triadă rară formată din alopecie cicatricială a scalpului, alopecie necicatricială axilară și pubiană și papule foliculare keratozice pe trunchi (lichen spinulos)

LPP este o afecțiune autoimună în care limfocitele T citotoxice se îndreaptă împotriva celulelor stem ale foliculului pilos, situate într-o regiune denumită „bulge" (zona de inserție a mușchiului erector al firului de păr).

• Pierderea privilegiului imun: În mod normal, celulele stem de la nivelul foliculului pilos sunt protejate de atacul limfocitelor; în LPP, această protecție se pierde, iar limfocitele pătrund, apare un proces inflamator și ulterior distrucția foliculului
• Cascada inflamatorie: Interferonul gamma determină inflamația in jurul foliculului, cu evoluție ulterioară spre fibroză (cicatrizare) și pierdere definitivă a foliculului
• Factori declanșatori posibili: Anumite medicamente (inhibitori checkpoint, beta-blocante), infecții virale (hepatita C) și modificări hormonale au fost incriminate, deși în majoritatea cazurilor nu se identifică un factor declanșator specific
• Predispoziție genetică: A fost observat un caracter familial, dar markerii genetici specifici nu au fost încă identificați cu certitudine

Diagnosticul se bazează prin corelarea examenului clinic, a tricoscopiei și a examenului histopatologic.

• Examinare clinică: Plăci de alopecie cicatricială cu eritem perifolicular și keratoză foliculară în periferie; test de tracțiune pozitiv în marginile active
• Tricoscopie (dermatoscopia scalpului): Evidențiază manșoane peripilare (scuame cilindrice în jurul firelor de păr), eritem perifolicular, puncte albastru-cenușii, pierderea orificiilor foliculare în zonele cicatriciale și fire de păr grupate (tufted hairs)
• Examen histopatologic: Arată un infiltrat limfocitar în bandă (lichenoid) la nivelul infundibulului și istmului, dermatită de interfață a tecii epiteliale externe și fibroză perifoliculară (fibroză lamelară în jurul foliculului)
• Imunofluorescență directă: Corpusculi coloizi (IgM) la nivelul membranei bazale; ajută la diferențierea de lupusul eritematos discoid

Nu există un tratament curativ pentru LPP. Ținta terapiei este oprirea progresiei bolii, reducerea simptomelor și conservarea foliculilor piloși rămași. Părul pierdut definitiv nu poate fi recuperat.

Tratamentul trebuie să fie ales în funcție de severitatea și gradul de extensie al bolii:

Forme ușoare:

• Corticosteroizi topici de potență mare (clobetasol propionat 0,05%) aplicați pe zonele active
• Injecții intralezionale cu corticosteroizi (triamcinolon acetonid 5–10 mg/mL) la fiecare 4–6 săptămâni
• Inhibitori topici de calcineurină (tacrolimus 0,1%) ca alternativă care permite reducerea corticosteroizilor

Forme moderate, severe:

• Hidroxiclorochină 200 mg de două ori pe zi — cel mai frecvent utilizat tratament sistemic pentru LPP
• Metotrexat 15 mg/săptămână — indicat când hidroxiclorochina nu este suficientă
• Doxiciclină 100 mg de două ori pe zi — pentru proprietățile antiinflamatorii

Tratamente adjuvante:

• Minoxidil topic pentru susținerea foliculilor rămași
• Evitarea traumatizării fizice sau chimice a părului (coafuri strânse, căldură excesivă, tratamente chimice)
• Suport psihologic — căderea părului poate afecta semnificativ stima de sine și calitatea vieții

Prognostic: LPP are o evoluție cronică, recidivantă. Tratamentul precoce este esențial, deoarece căderea părului în zonele cicatriciale este permanentă. Cu terapie adecvată, progresia bolii poate fi adesea încetinită sau oprită, dar un tratament de durată este de obicei necesar — întreruperea acestuia se asociază cu o rată de recidivă de aproximativ 30%.

• LPP provoacă cădere permanentă a părului în zonele afectate — tratamentul precoce ajută la conservarea părului rămas
• Afecțiunea nu este contagioasă și nu poate fi prevenită
• Tratamentul poate controla boala, dar nu o poate vindeca. Tratamentul este adesea pe termen lung
• Când trebuie să consultați un medic: Cădere progresivă a părului cu prurit, senzație de arsură sau sensibilitate a scalpului; zone cicatriciale vizibile sau plăci netede fără păr; rărirea sprâncenelor sau pierderea părului corporal
• Monitorizarea dermatologică regulată este importantă pentru evaluarea activității bolii și ajustarea tratamentului
• Până la 50% dintre pacienții cu LPP pot prezenta și lichen plan la nivelul pielii, mucoasei orale sau unghiilor