Ce este?

Cicatricile cheloide și hipertrofice reprezintă forme anormale de cicatrizare, în care pielea produce o cantitate excesivă de colagen (proteina structurală care conferă rezistență pielii), în timpul vindecării unei răni. În loc să se formeze o cicatrice plană, care se estompează în timp, pielea dezvoltă un țesut cicatricial proeminent, îngroșat și ferm.

Diferența esențială dintre cele două:

Cicatricile hipertrofice nu depășesc marginile plăgii inițiale. Sunt proeminente, ferme, roz sau roșii și se pot ameliora spontan în decurs de luni sau ani
Cicatricile cheloide depășesc marginile plăgii inițiale și invadează pielea normală din jur. Nu se remit spontan și în timp pot continua să crească

Ambele pot apărea după orice leziune cutanată — intervenții chirurgicale, arsuri, acnee, piercing, vaccinări sau chiar zgârieturi minore. Ocazional, cicatricile cheloide se pot dezvolta și în absența unui traumatism evident.

Cine este afectat?

Cicatricile anormale (cheloide și hipertrofice) pot apărea la oricine, însă anumite categorii de persoane prezintă un risc considerabil mai mare.

Prevalență: Cicatricile hipertrofice apar la până la 70% dintre pacienții cu arsuri și după 40–70% dintre intervențiile chirurgicale. Aproximativ 6–16% dintre persoanele de origine africană pot dezvolta cicatrici cheloide
Fototip: Persoanele cu piele închisă (fototip IV–VI) — în special cele de origine africană, asiatică și hispanică — sunt semnificativ mai predispuse la formarea cicatricilor cheloide
Vârsta: Apare mai frecvent între 10 și 30 de ani; rară la copiii mici și la vârstnici
Antecedente familiale: Există o componentă genetică puternică — prezența cicatricilor cheloide la o rudă de gradul I crește semnificativ riscul
Localizări predilecte: Lobulul urechii, umeri, regiunea presternală, partea superioară a spatelui și mandibula. În schimb, pleoapele, palmele, tălpile și organele genitale sunt rar afectate
Factori declanșatori: Piercing-ul, acneea, inciziile chirurgicale, arsurile și vaccinurile sunt printre cele mai frecvente cauze

Care sunt cauzele?

Mecanismul exact nu este pe deplin înțeles, însă problema principală o reprezintă un răspuns inflamator prelungit și excesiv la nivelul stratului profund al pielii (dermul reticular) în cursul vindecării plăgii.

Producție excesivă de colagen: Fibroblastele (celulele responsabile de producerea colagenului) devin hiperactive și produc fibre de colagen dense, dezorganizate, în loc de dispunerea ordonată din cicatricile normale
Inflamație cronică: Semnalele pro-inflamatorii — în special TGF-β (factorul de creștere transformant beta) — rămân active mult mai mult decât în vindecarea normală, ceea ce stimulează continuu activitatea fibroblastelor
Predispoziție genetică: Au fost identificate mai multe variante genetice; afecțiunea are un caracter familial puternic. Persoanele de origine africană și asiatică au o susceptibilitate genetică mai mare
Tensiunea mecanică: Cicatricile din zone cu tensiune cutanată crescută (torace, umeri, articulații) sunt mai predispuse la cicatrizare patologică
Melanina: Cercetări recente sugerează că producția crescută de melanină poate stimula proliferarea fibroblastelor, ceea ce ar explica parțial incidența mai mare la persoanele cu piele închisă

Care sunt manifestările clinice?

Aspectul și simptomele diferă între cele două tipuri.

Cicatrici hipertrofice:

Cicatrice proeminentă, fermă, roșie sau roz, care nu depășește limitele plăgii inițiale
Apare de obicei în câteva săptămâni de la traumatismul inițial
Poate provoca senzație de tensiune, mai ales dacă se află deasupra articulațiilor (contractură cicatricială)
Tinde să se aplatizeze și să se înmoaie treptat în decurs de 1–2 ani
Pruritul (mâncărimea) este frecvent, mai ales în faza de maturare

Cicatrici cheloide:

Nodul sau placă fermă, lucioasă, care depășește marginile plăgii inițiale
Culoarea variază: roz, roșie, brun-închis sau violacee, adesea mai intensă decât pielea din jur
Pot apărea la luni sau chiar ani după traumatismul inițial
Nu se remit spontan — pot continua să crească lent, pe parcursul anilor
Frecvent sunt intens pruriginoase, dureroase sau sensibile la atingere; unii pacienți descriu o senzație de arsură sau înțepătură
Suprafața poate fi netedă sau neregulată; la margini pot apărea prelungiri digitiforme
Pot fi desfigurante din punct de vedere estetic, dar și funcțional — pot limita mișcările atunci când se află pe pielea de deasupra articulațiilor

Impactul emoțional: Cicatricile cheloide și cele hipertrofice — în special cele din zone vizibile, precum fața, gâtul sau toracele — pot avea un impact emoțional semnificativ asupra pacienților. Aceștia acuză frecvent jenă, scăderea încrederii în sine și anxietate legată de aspect și evită situațiile sociale.

Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul este clinic — se bazează pe aspectul și istoricul cicatricii.

Examenul clinic: Cicatrice fermă și proeminentă, care, în cazul cheloidului, depășește marginile plăgii inițiale, în timp ce cicatricea hipertrofică rămâne limitată la acestea. Localizarea, evoluția în timp și extinderea cicatricii față de limitele plăgii inițiale sunt esențiale pentru diagnostic
Anamneza: Istoricul cicatricial, antecedentele familiale și factorul declanșator. Înainte de orice intervenție chirurgicală electivă sau piercing, este important să se verifice dacă pacientul are antecedente de cicatrici cheloide
Biopsia cutanată: Nu este necesară, dar poate fi efectuată în anumite situații particulare, pentru a exclude alte afecțiuni. Histologic, cicatricile cheloide prezintă fascicule groase de colagen hialinizat, dispuse dezordonat, spre deosebire de dispunerea paralelă din cicatricile hipertrofice
Diagnostic diferențial: Dermatofibromul, dermatofibrosarcomul protuberans (DFSP), lobomicoza și morfeea pot mima uneori o cicatrice cheloidă și trebuie luate în considerare în cazurile atipice

Ce opțiuni de tratament sunt disponibile?

Cicatricile cheloide reprezintă o provocare terapeutică, fiind de obicei necesare mai multe metode de tratament, iar recidivele sunt frecvente. Cicatricile hipertrofice au un prognostic mai bun și se ameliorează adesea doar cu măsuri conservatoare.

Prevenția (strategia cea mai eficientă):

Evitați intervențiile chirurgicale, piercing-ul sau tatuajele dacă aveți predispoziție la cicatrici cheloide
Dacă este necesară o intervenție chirurgicală, informați chirurgul despre istoricul dumneavoastră cicatricial, astfel încât să poată aplica măsuri preventive
Aplicarea de gel sau pansamente siliconice pe plăgile recente poate preveni cicatrizarea anormală
Utilizarea unor tehnici de sutură care reduc tensiunea mecanică, pentru diminuarea riscului de cicatrici anormale

Tratamentul de primă linie:

Gel sau pansamente siliconice: Tratamentul non-invaziv de referință. Se aplică pe cicatrice cel puțin 12 ore pe zi, timp de 3–6 luni. Eficacitate dovedită, sigur și bine tolerat
Injecții intralezionale cu corticosteroizi: Triamcinolon acetonid (10–40 mg/mL) injectat direct în cicatrice, la fiecare 4–6 săptămâni. Cel mai utilizat tratament activ — poate aplatiza cicatricile cheloide și ameliora pruritul și durerea. Reacții adverse: subțierea pielii (atrofie), depigmentare și telangiectazii la locul injecției

Tratamente de linia a doua și combinate:

5-fluorouracil (5-FU) intralezional: Adesea combinat cu corticosteroizi, cu rezultate mai bune și mai puține reacții adverse; eficient pentru tratamentul cicatricilor rezistente la corticoterapie
Crioterapia: Înghețarea țesutului cicatricial — eficientă pentru cicatricile cheloide mici; Prezintă un risc crescut de hipopigmentări postinflamtorii
Terapia laser: Laserul PDL (pulsed dye laser) poate reduce eritemul; laserul fracțional CO₂ poate facilita penetrarea medicamentelor
Terapia compresivă: Îmbrăcăminte compresivă sau dispozitive de compresiune, eficiente mai ales pentru cicatricile cheloide sau hipertrofice post-arsură, respectiv pentru cicatricile la nivelul lobului auricular
Excizia chirurgicală: Îndepărtarea cicatricii cheloide; însă excizia singură are o rată de recidivă de 45–100%. Se asociază întotdeauna cu un tratament adjuvant (injecții cu corticosteroizi, radioterapie sau 5-FU)
Radioterapia: Aplicată după excizie (radioterapie superficială sau brahiterapie), reduce semnificativ recidiva. Se rezervă cicatricilor cheloide severe, recidivate, care nu au răspuns la alte tratamente

Informații importante pentru pacienți

Cicatricile cheloide și cele hipertrofice nu sunt periculoase — sunt formațiuni benigne, dar pot provoca disconfort semnificativ și pot afecta calitatea vieții
Prevenția este esențială: Dacă știți că aveți predispoziție la cicatrici cheloide sau că există antecedente familiale, evitați pe cât posibil traumatismele sau intervențiile chirurgicale care nu sunt necesare (piercing, tatuaje, intervenții chirurgicale elective)
Niciun tratament nu garantează vindecarea, iar riscut de recidivă este posibil posibilă chiar și cu cele mai bune terapii; combinarea mai multor metode oferă însă rezultate mai bune decât un tratament unic. Este important să aveți așteptări realiste.
Produsele pe bază de silicon (gel sau pansamente) sunt sigure, eficiente și trebuie aplicate cât mai devreme pe orice plagă la persoanele cu predispoziție la cicatrici cheloide
Când trebuie să consultați un medic: Orice cicatrice care continuă să crească, devine dureroasă sau intens pruriginoasă, limitează mișcarea sau provoacă suferință emoțională trebuie evaluată de un dermatolog. Consultați cât mai curând un medic dacă apare un nodul ferm în interiorul unei cicatrici, cu aspect diferit de restul — rareori, alte afecțiuni cutanate pot mima o cicatrice cheloidă
Tratamentul necesită timp — multe terapii au nevoie de săptămâni sau luni de aplicare constantă înainte de a produce rezultate vizibile
Impactul psihologic al cicatricilor cheloide este real — nu ezitați să discutați preocupările dumneavoastră cu medicul și luați în considerare sprijinul psihologic dacă cicatricile vă afectează semnificativ starea de bine