Ce este?

Lichenul plan reprezintă o afecțiune inflamatorie cronică ce afectează pielea, mucoasele, părul și unghiile. Boala se manifestă prin papule (mici leziuni proeminente) de culoare violacee, cu suprafață plană, adesea acoperite de linii albe fine denumite striuri Wickham. Deși cauza exactă rămâne necunoscută, lichenul plan este considerat o afecțiune autoimună în care sistemul imunitar se îndreaptă împotriva propriilor celule ale pielii și mucoaselor.

Cine este afectat?

Lichenul plan afectează aproximativ 0,5-1% din populația adultă la nivel mondial, formele orale apărând la 2-4% din persoane.

Prevalența: Lichenul plan cutanat afectează aproximativ 1 din 200 până la 1 din 100 adulți (0,5-1%)
Distribuția pe vârste: Debutul maxim între 30-60 de ani; sub 5% din cazuri apar la copii
Distribuția pe sexe: Mai frecvent la femei decât la bărbați (raport aproximativ 1,5:1)
Factori de risc: Infecția cu virusul hepatitei C (risc de 5 ori mai mare); anumite medicamente (beta-blocante, AINS, antimalarice); antecedente familiale (aproximativ 10% dintre rudele de gradul întâi pot dezvolta boala); stresul și anxietatea

Care sunt cauzele?

Lichenul plan rezultă dintr-un răspuns imun anormal care vizează stratul bazal al epidermului:

Mecanism autoimun: Limfocitele T citotoxice (celule imune) atacă și distrug keratinocitele din stratul bazal al epidermului, provocând inflamația caracteristică
Factori declanșatori: Infecții virale (în special hepatita C), medicamente, materiale dentare (obturații cu amalgam), alergeni de contact
Forme induse medicamentos: Anumite medicamente pot declanșa erupții lichenoide, inclusiv beta-blocantele, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, diureticele tiazidice, antimalaricele și AINS
Componenta genetică: Caracterul familial al bolii sugerează o predispoziție genetică, deși genele specifice nu au fost încă complet identificate

Care sunt manifestările clinice?

Lichenul plan este descris clasic prin „6 P": purple (violaceu), poligonal, plan (neted), pruriginos, papule și plăci.

Lichenul plan cutanat:

Papule violacee cu suprafață plană, de 2-10 mm diametru
Linii albe fine (striuri Wickham) vizibile pe suprafața leziunilor
Prurit intens, uneori cu senzație de arsură
Localizări frecvente: articulațiile pumnului, regiunea lombară, gleznele și gambele
Poate prezenta fenomenul Köbner (apariția de leziuni noi în zonele în care pielea a fost anterior traumatizată)

Lichenul plan oral:

Forma reticulară: linii albe dantelate (cea mai frecventă prezentare)
Forma erozivă: zone roșii, ulcerate, dureroase, care afectează alimentația
Afectează mucoasa jugală (fața internă a obrajilor), limba și gingiile

Alte forme:

Afectarea unghială (10% dintre pacienți): striații, subțiere, fisurare sau pierderea completă a unghiei
Afectarea scalpului: lichen plano-pilar, care determină alopecie cicatricială permanentă
Afectarea genitală: eroziuni dureroase care afectează calitatea vieții

Evoluția bolii:

Leziunile cutanate se vindecă de obicei în 1-2 ani, deși hiperpigmentarea reziduală (închiderea culorii pielii) persistă adesea. Lichenul plan oral tinde să aibă o evoluție cronică, cu perioade de remisiune și recăderi de-a lungul anilor.

Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul este în principal clinic, bazat pe aspectul caracteristic al leziunilor:

Examen clinic: Recunoașterea papulelor violacee, poligonale, cu striuri Wickham; evaluarea distribuției
Dermatoscopia: Evidențiază rețeaua albă caracteristică cu puncte roșii periferice
Biopsia cutanată: Confirmă diagnosticul, evidențiind dermatită de interfață cu infiltrat limfocitar în bandă, aspect „în dinți de fierăstrău" al crestelor epidermice și corpusculi coloizi (keratinocite apoptotice)
Imunofluorescența directă: Ajută la diferențierea de lupusul eritematos când diagnosticul este incert
Screening pentru hepatita C: Recomandat datorită asocierii între cele două afecțiuni, în special in zonele endemice

Ce opțiuni de tratament sunt disponibile?

Tratamentul vizează ameliorarea simptomelor, favorizarea vindecării și prevenirea complicațiilor:

Pentru boala cutanată limitată:

Corticosteroizi topici de potență înaltă (propionat de clobetazol 0,05%) timp de 2-4 săptămâni
Injecții intralezionale cu corticosteroizi pentru leziunile rezistente
Inhibitori topici de calcineurină (tacrolimus, pimecrolimus) ca alternative care permit reducerea utilizării corticosteroizilor

Pentru boala extinsă sau rezistentă:

Corticosteroizi orali (prednison 30-60 mg zilnic, cu reducere treptată în 2-6 săptămâni)
Fototerapie (UVB bandă îngustă sau PUVA)
Retinoizi sistemici (acitretin) pentru variantele hipertrofice
Imunosupresoare (metotrexat, ciclosporină) pentru cazurile severe

Pentru lichenul plan oral:

Cazurile simptomatice: corticosteroizi topici de potență înaltă sau inhibitori de calcineurina
Boala orală erozivă poate necesita terapie sistemică

Prognostic:

Leziunile cutanate se vindecă de obicei în 1-2 ani
Recurența apare la aproximativ 15-20% dintre pacienți
Lichenul plan oral este cronic și prezintă un risc redus (1-2%) de transformare malignă în carcinom spinocelular

Informații importante pentru pacienți

Lichenul plan nu este contagios și nu poate fi transmis altor persoane
Majoritatea leziunilor cutanate se vindecă în 1-2 ani, deși hiperpigmentările postinflamatorii (petele închise la culoare) pot persista temporar
Lichenul plan oral necesită monitorizare pe termen lung datorită riscului de dezvoltare a cancerului
Când să solicitați asistență medicală: Ulcere orale noi care nu se vindecă, leziuni cutanate cu extindere rapidă, cădere semnificativă a părului sau modificări unghiale
Strategii de prevenție: Evitarea factorilor declanșatori cunoscuți; menținerea unei igiene orale adecvate; gestionarea stresului; urmărire regulată dermatologică și stomatologică pentru boala orală

Lichen plan