Scabia

ICD-10: B86 2025-09-29 🇬🇧 English

Ce este?

Scabia este o afecțiune infecțioasă foarte contagioasă, produsă de acarianul Sarcoptes scabiei var. hominis, care sapă galerii în stratul superficial al pielii (stratul cornos). Afecțiunea se caracterizează prin prurit nocturn intens (mâncărime severă în timpul nopții) și leziuni cutanate distincte, incluzând șanțuri scabioase, papule (mici proeminențe) și modificări inflamatorii secundare. Femelele acarienilor creează tuneluri superficiale în piele unde depun ouăle, declanșând o reacție inflamatorie ce produce simptomele caracteristice acestei afecțiuni.

Cine este afectat?

Scabia este o afecțiune răspândită la nivel mondial:

  • Prevalență: Afectează aproximativ 200 de milioane de persoane la nivel mondial, cu răspândire frecventă în căminele de bătrâni, școli, închisori, unități militare și alte spații aglomerate
  • Vârsta: Prevalență mai mare la copii, adolescenți și populația vârstnică, deși toate grupele de vârstă pot fi afectate
  • Factori socioeconomici: Afectează în mod disproporționat comunitățile cu venituri reduse, mediile supraaglomerate și zonele defavorizate. Risc crescut la persoanele imunocompromise, cele cu acces limitat la igienă și personalul medical
  • Geografie: Mai prevalentă în regiunile tropicale și subtropicale, cu incidență în creștere în climatele temperate

Care sunt cauzele?

Scabia se transmite direct, de la om la om:

  • Parazit: Sarcoptes scabiei var. hominis, un parazit uman specific gazdei, cu dimensiuni de 0,3-0,4 mm
  • Mecanism de transmitere: Contact direct piele-la-piele (minim 15-20 minute pentru transmitere), rar prin obiecte contaminate (lenjerie de pat, îmbrăcăminte)
  • Ciclul de viață al acarianului: Femelele sapă 0,5-5 mm zilnic, depunând 2-3 ouă pe zi pe parcursul unei durate de viață de 4-8 săptămâni
  • Dezvoltare: Ciclul de la ou la acarian adult durează aproximativ 2-3 săptămâni
  • Contagiozitate: Pacientul este contagios până la prima aplicare completă a tratamentului scabicid

Care sunt manifestările clinice?

Scabia se manifestă prin semne și simptome caracteristice, care apar în urma infestării cu acarian:

Semne:

  • Șanțuri scabioase patognomonice (linii fine, sinuoase, de 5-15 mm lungime, reprezentând galeriile acarianului)
  • Papule eritematoase (mici proeminențe roșii în localizări caracteristice)
  • Leziuni secundare (excoriații de la scărpinare, pustule din suprainfecție bacteriană)
  • Distribuție tipică: Spații interdigitale, articulația pumnului, coate, axile, mameloane, zona periombilicală, organe genitale și regiunea fesieră
  • Leziuni nodulare (noduli inflamatori persistenți, în special în zona genitală și axile)
  • Leziuni crustoase (la pacienții imunocompromiși cu scabie hiperkeratozică -- „scabia crustoasă" sau „norvegiană")

Simptome:

  • Prurit intens, predominant nocturn (mâncărime severă care se agravează noaptea și afectează atât zonele infestate cât și cele neinfestate, din cauza reacției de hipersensibilitate)
  • Simptome de infecție bacteriană secundară (agravarea durerii, căldură locală, secreție purulentă)
  • Perturbări ale somnului (din cauza mâncărimii intense nocturne)
  • Disconfort social (jenă și anxietate legate de natura contagioasă a bolii)

Evoluția bolii:

După prima infestare, simptomele nu apar imediat — durează câteva săptămâni pentru ca organismul gazdă să se sensibilizeze la acarian. Odată instalat, pruritul se agravează rapid în absența tratamentului. La o reinfestare, simptomele apar în 24-48 de ore, deoarece organismul este deja sensibilizat.

Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul combină evaluarea clinică cu teste de confirmare atunci când este posibil:

  • Diagnostic clinic: Bazat pe distribuția caracteristică a leziunilor, pruritul nocturn intens și prezența simptomelor similare la membrii familiei
  • Examen dermatoscopic: Vizualizarea șanțurilor scabioase, a acarienilor și a ouălor cu ajutorul dermatoscopului
  • Confirmare microscopică: Raclajul cutanat permite identificarea acarianului, a ouălor sau a dejecțiilor parazitare (pozitiv doar în 50% din cazuri)
  • Răspuns la tratament: Tratamentul de probă cu scabicid, folosit frecvent ca instrument diagnostic
  • Diagnostic diferențial: Diferențierea de dermatita atopică, dermatita de contact, erupțiile medicamentoase și alte afecțiuni pruriginoase

Ce opțiuni de tratament sunt disponibile?

Tratamentul include terapie scabicidă și măsuri de igienă:

  • Terapie topică de prima linie:

    • Permetrină cremă 5% (tratament de primă alegere, aplicat pe întregul corp timp de 8-14 ore)
    • Tratamentul se repetă la 7 zile pentru a elimina larvele recent ieșite din ouă
  • Alternative topice:

    • Benzoat de benzil loțiune 25% (opțiune mai ieftină în zonele defavorizate)
    • Precipitat de sulf 5-10% în vaselină (sigur pentru sugarii sub 2 luni)
  • Terapie sistemică:

    • Ivermectină orală 200 microg/kg (la fel de eficientă ca permetrina topică, preferată pentru focare în colectivități)
    • Doza se repetă la 7-14 zile
    • Contraindicată în sarcină și la copiii sub 15 kg
  • Tratament adjuvant:

    • Antihistaminice pentru ameliorarea simptomatică a pruritului
    • Corticosteroizi topici pentru reacțiile inflamatorii
    • Antibiotice pentru infecțiile bacteriene secundare
  • Măsuri de igienă și decontaminare:

    • Spălarea lenjeriei de pat și a îmbrăcămintei la mașină cu apă fierbinte (peste sau egal cu 60 grade Celsius)
    • Uscarea la program fierbinte timp de 40 de minute
    • Aspirarea mobilei și covoarelor
    • Depozitarea articolelor care nu pot fi spălate în saci sigilați timp de 72 de ore

Informații importante pentru pacienți

  • Scabia este foarte contagioasă, necesitând tratamentul simultan al tuturor membrilor familiei și al contactelor apropiate
  • Tratamentul trebuie urmat până la capăt, chiar dacă mâncărimea poate persista 2-4 săptămâni după terapia eficientă
  • Sindromul post-scabios (mâncărime persistentă fără infestare activă) este frecvent și nu indică eșecul tratamentului
  • Infecțiile bacteriene secundare se pot dezvolta și necesită tratament antibiotic
  • Igienizarea lenjeriei și a spațiului de locuit este esențială pentru prevenirea reinfestării
  • Reintrarea în colectivitate este de obicei permisă după prima aplicare a tratamentului
  • Se recomandă examinarea de urmărire dacă simptomele persistă peste 4 săptămâni după tratament