Ce este?

Urticaria este o afecțiune cutanată frecventă, mediată de mastocite, care se manifestă prin papule urticariene (leziuni eritematoase, reliefate, pruriginoase, care dispar de obicei în mai puțin de 24 de ore), angioedem (umflarea straturilor profunde ale pielii și mucoaselor) sau ambele. Este una dintre cele mai frecvente afecțiuni dermatologice, afectând aproximativ 1 din 5 persoane (20% prevalență pe parcursul vieții). Urticaria se clasifică în acută (episoade cu o durată mai mică de 6 săptămâni) și cronică (simptome persistente peste 6 săptămâni).

Cine este afectat?

Urticaria poate apărea la orice persoană:

Prevalență: Urticaria acută afectează aproximativ 20% din populație la un moment dat în viață. Urticaria cronică are o prevalență de 0,5-1%, cu predominanță feminină (raport 2:1)
Vârsta: Poate apărea la orice vârstă; urticaria cronică spontană are un vârf de incidență între 20 și 40 de ani
Factori de risc: Persoanele atopice, cele cu boli autoimune (în special tiroidiene) și pacienții care utilizează anumite medicamente (AINS, antibiotice) prezintă un risc mai mare
Impact: Urticaria cronică afectează semnificativ calitatea vieții, perturbând somnul, activitățile zilnice și performanța profesională

Care sunt cauzele?

Urticaria rezultă din activarea și degranularea mastocitelor, cu eliberarea histaminei și a altor mediatori:

Urticaria acută: Cel mai frecvent declanșată de infecții virale (mai ales la copii), medicamente (AINS, antibiotice), alergii alimentare (crustacee, nuci, ouă) sau înțepături de insecte. În multe cazuri, cauza nu este identificată
Urticaria cronică spontană: Mecanismele autoimune sunt identificate în aproximativ 30-50% din cazuri, prin autoanticorpi IgG direcționați împotriva receptorului de înaltă afinitate pentru IgE (FcεRI) sau împotriva IgE. În restul cazurilor, cauza rămâne necunoscută
Urticaria cronică inductibilă: Stimuli fizici specifici declanșează degranularea mastocitelor (urticaria la frig, urticaria întârziată la presiune, urticaria solară, dermografismul, urticaria colinergică, urticaria aquagenică)

Care sunt manifestările clinice?

Urticaria prezintă un tablou clinic caracteristic:

Semne:

Papule urticariene (leziuni reliefate, bine delimitate, de dimensiuni variabile, de culoare roșie sau albă, cu eritem periferic, fiecare dispărând în mai puțin de 24 de ore)
Angioedem (umflarea straturilor profunde ale pielii și mucoaselor — afectează frecvent pleoapele, buzele, limba, mâinile, picioarele sau organele genitale, cu dispariție în 72 de ore)
Dermografism (apariția de papule urticariene la apăsarea sau frecarea pielii)
Fără modificări cutanate reziduale (leziunile dispar complet, fără echimoze sau hiperpigmentare — dacă lasă urme, se ridică suspiciunea de vasculită urticariană)

Simptome:

Prurit intens (mâncărimea este simptomul predominant, uneori descrisă ca senzație de arsură)
Pusee imprevizibile (episoadele pot apărea zilnic sau intermitent, frecvent fără un factor declanșator identificabil)
Simptome legate de angioedem (durere, senzație de tensiune sau presiune, nu prurit)
Perturbări ale somnului și afectare psihologică (anxietate, izolare socială, scăderea calității vieții)

Clasificare:

Urticarie acută (sub 6 săptămâni — cel mai frecvent declanșată de infecții, medicamente sau alergii alimentare)
Urticarie cronică spontană (peste 6 săptămâni, fără un factor declanșator extern identificabil — poate avea substrat autoimun)
Urticarie cronică inductibilă (declanșată de stimuli fizici sau de mediu specifici: dermografism, frig, căldură, presiune, lumină solară, vibrații sau contact cu apa)

Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul este în principal clinic:

Evaluare clinică: Pe baza aspectului caracteristic al papulelor urticariene și/sau angioedemului, a duratei și a tipului de recurență
Monitorizarea activității bolii: Scorul UAS7 (Urticaria Activity Score 7) cuantifică severitatea bolii (scor de la 0 la 42, pe baza evaluării zilnice a papulelor urticariene și a pruritului)
Investigații de laborator (pentru urticaria cronică): Hemoleucogramă completă, VSH, proteină C reactivă, funcție tiroidiană și anticorpi anti-TPO
Teste de provocare: Pentru urticaria inductibilă suspectată (testul cu cub de gheață pentru urticaria la frig, test dermografic etc)
Diagnostic diferențial: Vasculită urticariană (papule urticariene persistente peste 24 de ore, cu echimoze), erupții medicamentoase, anafilaxie, angioedem ereditar

Ce opțiuni de tratament sunt disponibile?

Tratamentul urmează o abordare în trepte, conform ghidului internațional EAACI/GA²LEN/EuroGuiDerm 2022:

Treapta 1: Antihistaminice H1 de generația a doua în doză standard (cetirizină, loratadină, bilastină etc. — administrate zilnic, nu doar la apariția simptomelor)
Treapta 2: Creșterea dozei de antihistaminice de generația a doua până la de 4 ori doza standard (eficientă la aproximativ 60% dintre pacienții care nu răspund la doza standard)
Treapta 3: Adăugarea de omalizumab (anticorp monoclonal anti-IgE, 300 mg injecție subcutanată la fiecare 4 săptămâni — foarte eficient, cu rate de răspuns de peste 70%)
Treapta 4: Adăugarea ciclosporinei (pentru cazurile refractare, administrare pe termen scurt cu monitorizarea funcției renale și a tensiunii arteriale)
Exacerbări: Cură scurtă de corticosteroizi orali (până la 10 zile, nu pentru tratament de lungă durată)

Informații importante pentru pacienți

Urticaria cronică nu este o alergie în majoritatea cazurilor — testarea alergologică extensivă nu este de obicei utilă
Antihistaminicele trebuie luate zilnic în urticaria cronică, nu doar în timpul puseelor
Majoritatea episoadelor de urticarie acută dispar în câteva zile sau săptămâni, fără consecințe pe termen lung
Urticaria cronică spontană se remite spontan la aproximativ 50% dintre pacienți în decurs de 1-5 ani
Prezentați-vă de urgență dacă urticaria este însoțită de dificultăți de respirație, umflare la nivelul gâtului, amețeli sau tahicardie (semne de anafilaxie)
Evitați factorii declanșatori cunoscuți (medicamente specifice, stimuli fizici) atunci când aceștia sunt identificați
Antihistaminicele de prima generație (difenhidramină, clorfeniramină) nu sunt recomandate din cauza efectului sedativ și a duratei scurte de acțiune