Ce este?

Impetigo reprezintă o infecție bacteriană cutanată extrem de contagioasă care afectează stratul superficial al pielii (epidermul). Se manifestă prin leziuni acoperite de cruste melicerice sau prin vezicule și bule (leziuni pline cu lichid) care se rup ușor, apărând cel mai frecvent pe față și la nivelul extremităților.

Cine este afectat?

Impetigo este cea mai frecventă infecție bacteriană cutanată la copii, afectând în special grupa de vârstă 2-5 ani. Afecțiunea reprezintă aproximativ 10% din toate consultațiile dermatologice pediatrice.

Prevalența: Afectează aproximativ 1 din 10 copii (10%) care solicită îngrijire dermatologică
Distribuția pe vârste: Incidența maximă la copiii de 2-5 ani; poate apărea la orice vârstă
Distribuția pe sexe: Prevalență egală la băieți și fete; ușor mai frecvent la bărbații adulți
Factori de risc: Clima caldă și umedă; sezonul cald (vară și toamnă); colectivități (școli, grădinițe); igiena precară; afecțiuni cutanate preexistente (dermatită atopică, înțepături de insecte); sporturi de contact

Care sunt cauzele?

Impetigo rezultă din colonizarea bacteriană și producerea de toxine în stratul superficial al pielii:

Agenți patogeni principali: Staphylococcus aureus (aproximativ 80% din cazurile de impetigo non-bulos; aproape 100% din cazurile de impetigo bulos); Streptococcus pyogenes (streptococ beta-hemolitic de grup A) reprezintă 10% din cazurile de impetigo non-bulos, iar 10% implică ambele bacterii
Factori favorizanți: Afectarea barierei cutanate prin traumatisme minore, abraziuni, înțepături de insecte sau afecțiuni cutanate preexistente permite pătrunderea și multiplicarea bacteriilor
Elemente declanșatoare: Vremea caldă și umedă; aglomerația; igiena precară; contactul cu persoane infectate sau obiecte contaminate
Mecanism patogenic: În impetigo bulos, S. aureus produce toxine exfoliative care clivează proteinele desmozomale (molecule de adeziune celulară), provocând formarea de bule intraepidermice

Care sunt manifestările clinice?

Impetigo se prezintă sub două forme principale cu caracteristici distincte:

Impetigo non-bulos (70% din cazuri):

Vezicule mici (leziuni cu lichid) care se rup rapid, lăsând cruste melicerice caracteristice
Leziunile apar de obicei pe zonele expuse: față (în special în jurul nasului și gurii) și extremități
Poate exista un ușor prurit (mâncărime) sau senzație de arsură

Impetigo bulos (30% din cazuri):

Vezicule mici care evoluează către bule mai mari, flasce (cu pereți subțiri), conținând lichid clar sau gălbui
Bulele se rup ușor, lăsând un coleret scuamos
Afectează frecvent pliurile cutanate: axile, zona scutecului la sugari

Evoluția bolii:

Leziunile debutează sub forma unor macule eritematoase (pete roșii) care evoluează spre vezicule sau pustule (leziuni cu conținut purulent) în câteva ore până la câteva zile. Fără tratament, pot apărea leziuni noi prin autoinoculare (răspândire prin atingere).

Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul este în principal clinic, bazat pe aspectul caracteristic al leziunilor:

Evaluare clinică: Recunoașterea crustelor melicerice (în forma non-buloasă) sau a bulelor flasce cu coleret scuamos (în forma buloasă); evaluarea distribuției leziunilor și a contextului epidemiologic
Teste diagnostice: Cultura bacteriană cu antibiogramă poate fi efectuată în cazurile cu afectare extinsă, la eșec terapeutic sau la suspiciunea de Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA)
Diagnostic diferențial: Impetigo non-bulos trebuie diferențiat de infecția cu herpes simplex, dermatita atopică suprainfectată, dermatita de contact și tinea corporis; impetigo bulos necesită diferențiere de pemfigoidul bulos, epidermoliza buloasă și arsuri

Ce opțiuni de tratament sunt disponibile?

Tratamentul vizează eradicarea infecției, prevenirea răspândirii și minimizarea complicațiilor:

Tratament topic (pentru boală limitată, sub 5 leziuni):

Mupirocină 2% unguent, aplicată de două ori pe zi, timp de 5-7 zile
Retapamulin 1% unguent ca alternativă
Comprese cu apă caldă, ce permit îndepărtarea blândă a crustelor

Tratament sistemic (pentru boală extinsă sau impetigo bulos):

Antibiotice orale: cefalexină, dicloxacilină, amoxicilină/acid clavulanic
Clindamicină pentru cazurile cu suspiciune de MRSA
Indicat când există peste 5 leziuni, afectare profundă sau când tratamentul topic nu este practic

Măsuri generale:

Menținerea unei igiene adecvate
Tăierea unghiilor scurt
Evitarea atingerii sau scărpinării leziunilor
Spălarea frecventă a mâinilor
Evitarea folosirii în comun a prosoapelor și îmbrăcămintei
Excluderea din colectivitate până la 24 de ore după inițierea tratamentului antibiotic

Prognostic:

Cu tratament antibiotic adecvat, vindecarea apare în 7-10 zile
Cicatricile sunt rare
Recurența poate apărea în 10-15% din cazuri

Informații importante pentru pacienți

Impetigo este foarte contagios, dar răspunde bine la tratamentul antibiotic
Majoritatea cazurilor se vindecă complet în 7-10 zile cu tratament adecvat, fără a lăsa cicatrici
Complicațiile sunt rare, dar pot include celulită (infecție cutanată profundă), limfangită (inflamație limfatică) sau glomerulonefrită post-streptococică (afectare renală, în aproximativ 5% din cazurile streptococice)
Când să solicitați asistență medicală: febră, agravarea durerii, eritem care depășește marginile leziunilor, urină închisă la culoare (sugerând afectare renală) sau lipsa ameliorării în 3-5 zile de tratament
Prevenție: Igiena mâinilor; curățarea și acoperirea promptă a leziunilor cutanate minore; evitarea contactului apropiat cu persoane infectate; nefolosirea în comun a obiectelor personale

Impetigo